Primul meu spectacol de majorete

Imi amintesc si acum senzatia pe care am experimentat-o la primul meu spectacol. Eram in echipa de incepatoare. Am urcat intr-o sala mare (sala in care trebuia sa ne schimbam ), unde am intalnit multe fete care eraumajo 225x300  Primul meu spectacol de majorete imbracate in diverse costume care mai de care mai frumoase. Erau o mare parte din echipele care urmau sa participe la Campionatul Judetean. Am avut senzatia ca sunt intr-o alta lume, total diferita de cea reala. O lume frumoasa,din care parca nu vroiam sa plec niciodata. Lumea majoretelor. Toate fetele din echipa noastra de incepatoare ne uitam la celelalte si le admiram.

La un moment dat,au aparut fetele din echipa nostra de avansate. A fost o surpriza foarte placuta cand ele au venit sa ne imbratiseze si sa ne incurajeze, noi participand doar in spectacol si fiind la prima noastra aparitie. Incepeam sa simt acea legatura care se formeaza intre fetele dintr-o echipa, o legatura pe care numai o majoreta o poate intelege.

Timpul se scurgea, emotia crestea si aveam senzatia ca uitasem toti pasii invatati.Ma gandeam:”Doamne daca voi gresi si din cauza mea se va strica tot dansul?”Dar a venit momentul…am intrat in scena…nu mai vazusem o sala atat de plina in viata mea. Simteam cum lumina reflectoarelor ma incalzea, muzica rasuna, iar eu  incepsem sa plutesc…pasii, coregrafia, toate  veneau de la sine. Nimic nu ma putea scoate din acel vis frumos. Parca eram doar eu,luminile si scena, ceva ce nu mai simtisem niciodata. Am trait atat de intens acea stare incat dupa ce am iesit de pe scena si “m-am trezit”  mi s-a facut rau .Nu mai puteam sa stau pe picioare. Parintii m-au dus acasa in brate.

A doua zi, am fost bine si am intrebat-o pe mama :”Oare cand va fi urmatoarea aparitie pe scena? Vreau sa mai traiesc acel sentiment care nu se poate descrie in cuvinte…luminile…muzica…publicul. In scurt timp,am fost anuntata ca in urma prestatiei din acel spectacol, am fost aleasa in echipa de Cadete avansate. Simteam ca era cea mai mare realizare la momentul respectiv. Nu imi venea sa cred. Au urmat zile pline de antrenamente intensive.

Urma Campionatul National. Eu trebuia sa invat in foarte scurt timp un nou dans si ma gandeam din nou:”de data aceasta voi avea o raspundere si mai mare,daca voi gresi ceva si echipa va pierde medalia din cauza mea?” dar toate aceste ganduri se spulberau la ideea ca voi trai din nou senzatia aceea de 5 minute pentru care muncesti sute de ore. Am obtinut la acel campionat impreuna cu echipa medalia de aur ,apoi a urmat Campionatul European la care din nou am obtinut medalia de aur. Sigur ca la fiecare din cele doua campionate, am mai experimentat o noua senzatie:cea de pe podium. Nu se poate descrie in cuvinte,sentimentul pe care il ai cand  auzi imnul tarii tale care canta pentru echipa ,nu poti uita cascada de lacrimi care curge pe obrajii tuturor colegelor. Razi si plangi in acelasi timp.

In concluzie, sunt dependenta de toate aceste trairi care definesc notiunea de  “majo” .E una pozitiva. e ceva ce doar noi majoretele, indiferent din ce echipa facem parte, putem simti. Le multumesc instructoarelor mele Zsuzsana Trella si Adela Berindean pentru tot efortul pe care il depun pentru noi si pentru daruirea cu care fac acest lucru.

Haideti fetelor sa demonstram lumii intregi ca a fi majoreta inseamna a fi o fata buna la invatatura, sport, dans, o fata sensibila, cu spirit de echipa, muncitoare si ambitioasa. Sa ne vedem cu bine la urmatoarele campinate.

 

TRAIASCA MAJO!!!

Popa Georgiana echipa de cadete DEJA-VU

1 comment

  •  

    Ian 29, 2013 19:20

    BRAVO ! AI AVUT EMOTII CONSTRUCTIVE,CEVA CE SE GASESTE DOAR LA ARTISTI….CU DRAG TE FELICIT,SI ASTEPT REALIZARI MAI MARI. TE PUPAM,LIA,SORIN,SI MAYA

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *